GULAGUL EUROPEAN  EXPOZIȚIE ITINERANTĂ

Atunci când auzim cuvântul "gulag", ne gândim mai întâi la "Arhipelagul Gulag" de Aleksandr Soljenițîn - un sistem de mii de lagăre de muncă forțată, răspândite pe teritoriul vast al uniunii sovietice. Cu toate acestea, un sistem aproape identic a existat în fiecare țară capturată de comuniști în urma celui de-al doilea război mondial.

 

Cel puțin 800 de lagăre au funcționat pe teritoriile actualei Uniuni Europene și ale celor mai apropiați vecini ai săi timp de peste un deceniu. Aproape 1.500.000 de persoane au fost încarcerate în acestea, iar 130.000 au murit. La fel ca în gulagul sovietic, multe categorii de prizonieri au ajuns acolo - atât infractori, cât și deținuți politic. Multe dintre aceste persoane, în special în perioada inițială, au fost ținute în lagăre fără o sentință sau chiar fără niciun fel de decizie oficială.

 

Această expoziție prezintă povestea uitată a rețelei de lagăre de tip sovietic construite în Europa central-estică după cel de-al doilea război mondial: Germania, Polonia, Cehoslovacia, Ungaria, Iugoslavia, Albania, România, Bulgaria, Lituania, Letonia, Estonia și Moldova.

INTRODUCERE

Primul panou prezintă istoria generală a sistemelor de lagăre de muncă forțată din țările capturate de comuniști în Europa. Harta pe care o puteți vedea este rodul muncii multor membri ai Platformei și a partenerilor noștri. Este, de asemenea, unică - cea mai exactă reflectare a dimensiunii Gulagului european disponibilă. Fiecare punct reprezintă un lagăr și, împreună cu cifrele prezentate privind persoanele încarcerate, arată cât de dezvoltat era sistemul de muncă forțată. Lagărele făceau parte dintr-un sistem complex de represiune pe scară largă, care a fost răspândit până la sfârșitul anilor '50 și, în unele cazuri, chiar până la sfârșitul anilor '80.

GULAGUL SOVIETIC

Istoria originilor și a dezvoltării sistemului născut în Rusia bolșevică oferă o bază pentru a înțelege și Gulagul european. Încă de la izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial, numărul prizonierilor din teritoriile ocupate de URSS a ajuns la aproape 2 milioane. A fost un instrument de teroare în continuă expansiune, care s-a răspândit în toată sfera de influență sovietică.

O PRIVIRE MAI ATENTĂ

Următoarele trei panouri se concentrează asupra istoriei detaliate a sistemelor de lagăre de muncă forțată din fiecare țară în parte: Germania, Polonia, Cehoslovacia, Ungaria, Iugoslavia, Albania, România, Bulgaria, Lituania, Letonia, Estonia și Moldova.

Poveștile ilustrate cu fotografii de arhivă, desene, documente și date statistice privind numărul de lagăre și numărul de deținuți, oferă o secțiune transversală a lagărelor din întreaga Europă comunistă. Panourile descriu varietatea de abuzuri la care erau supuși prizonierii.

VICTIME

Două panouri sunt dedicate în întregime victimelor din întreaga Europă. Principalele puncte de interes sunt biografii ale prizonierilor politic, atât cei care au reușit să supraviețuiască, cât și cei care și-au pierdut viața în lagăre. Printre acestea, privitorul poate găsi o întreagă secțiune transversală a soartei prizonierilor, care sunt conectați prin faptul că sunt un element nedorit al lumii sovietice - pe baza originii, valorilor, religiei sau activităților politice.

RESPONSABILII

Panoul prezintă biografiile autorilor, dând nume și chipuri aparatului terorii fără nume, arătând astfel că sursa suferinței deținuților au fost oamenii care au dat ordinele și cei care le-au executat.

REACȚIA VESTULUI

Panoul se concentrează pe procesul de difuzare a informațiilor despre existența lagărelor de muncă forțată în lumea occidentală și pe reacția la aceste rapoarte. De la primele relatări ale martorilor și neîncrederea inițială până la zeci de publicații și rapoarte ale Organizației Națiunilor Unite, care arată realitatea lagărului de muncă comunist sistem.

Problema dezvăluirii și acceptării adevărului despre Gulagul european este o poveste complicată și uitată, dar foarte importantă de reținut.

(NE)AMINTIRE

Ultimul panou prezintă subiectul (ne)amintirii. Unele situri ale fostelor lagăre de muncă forțată sunt locuri ale memoriei, însă multe dintre ele sunt uitate și se află într-o stare de disoluție. Marea majoritate dintre ele nu mai există fizic, unele dintre zonele și clădirile fostelor lagăre au fost reconstruite și utilizate în alte scopuri.

S-au depus multe eforturi, dar nu este suficient - istoria Gulagului european trebuie să fie amintită în mod activ.

Expoziția este alcătuită din mai multe panouri care analizează diferite aspecte ale sistemelor de Gulag sovietice și europene.

Expoziția este rezultatul unei ample colaborări între diverse instituții reunite de Platforma Europeană a Memoriei și Conștiinței. Memorialul Închisoarea Pitești a contribuit la expoziție cu informații despre sistemul carceral din perioada comunistă în România.  

Proiectul a fost făcut posibil prin contribuția Poloniei la memoria victimelor regimurilor totalitare la nivel european. Cofinanțat de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național al Republicii Polone și de Fundația Națională Poloneză.

Curatori:

Łukasz Kamiński

Wojciech Bednarski

Autori:

Maria Axinte

Wojciech Bednarski

László Bíró

Detelina Dineva

Miha Drobnič

Toomas Hiio

Georgely Isó

Alin Mureșan

Peeter Kaasik

Łukasz Kamiński

Joanna Kumor

Luljeta Lieshanaku

Greta Paskočiumaitė

Jerguš Sivoš

Domokos Szokolay

Parteneri:

Comitetul pentru Comemorare Națională din Ungaria

Institutul Estonian de Memorie Istorică

Centrul de Cercetare pentru Genocid și Rezistență din Lituania

Institutul pentru Studiul Crimelor și Consecințelor Comunistului din Albania

Institutul de Comemorare Națională din Polonia

Muzeul Ocupației din Letonia

Institutul de Memorie al Națiunii din Slovacia

Memorialul Închisoarea Pitești